Ordinea si tabuu-rile ei – Casa Senina

Rusinea este un sentiment coplesitor si personal – senzatia umilitoare ca este ceva foarte in neregula cu tine. Putini dintre noi stam sa ne gandim cum a ajuns situatia respectiva sa ne creeze atata rusine. Rusinea este o forma de control social, un construct pe care il foloseau parintii si profesorii nostri pentru a ne tine sub control. Cine mai poate sa duca pana la capat ce si-a propus daca se simte complet incompetent si inadecvat.

Rusine

“Gura lumii” cum ii zicea bunica mea. Frica ca daca cineva o sa te vada cum esti de adevaratelea, or sa fuga cu totii.

Exista multe situatii in jurul carora societatea noastra inca construieste rusine, dar una despre care imi pare mie foarte rau este rusinea construita in jurul a cum iti arata casa – curatenia si ordinea din ea.

Casa ar trebui sa fie locul tau de confort, locul unde poti fi tu insati/insuti dupa o zi in care ai jucat multe roluri (mai aproape sau mai departe de tine). Ar trebui sa fie construita in jurul a ce ai tu nevoie si nu a cum se vede din afara.

Imi aduc aminte ca atunci cand eram copil aveam norocul sa avem prieteni de familie carora sa le fie drag sa apara la noi la usa, din senin, neanuntati. Si cateodata, in loc sa se bucure, mama se stresa. Nu de intruziunea asupra timpului in familie, ci de cum arata casa: jucariile noastre erau intinse pe jos, pantofii nu erau aliniati la intrare, vasele de cu seara erau inca in chiuveta, etc. In loc sa zica Bine ati venit, ne bucuram sa va avem in viata noastra, ce spunea era Cred ca ar fi trebuit sa fac un efort mai mare ca sa va merit.

 

dinner with friends

Cred sincer ca ar trebui sa ne bucuram de oamenii care ne calca pragul fara sa ne cerem scuze pentru cum arata casa. Sa avem incredere ca vad in ea lucrurile bune si frumoase care ne sunt si noua dragi si nu vin sa ne vaneze si critice greselile. Cred ca daca o fac este ceva in neregula cu prietenia noastra si nu cu casa mea.

Cred sincer ca ordinea ar trebui sa ne ajute pe noi si nu niste standarde impuse din afara. Imi este tare drag de clientii Casei Senine care vin la noi si spun: Simt ca am putea functiona mai bine, dar nu stim cum. Simt multa empatie pentru clientii Casei Senine care spun: Imi este rusine cu casa mea, sunt dezordonat(a), sa rezolvam asta. Capacitatea de a face ordine nu este innascuta, ca culoarea ochilor. Este invatata (in majoritatea cazurilor de la parintii care te-au facut sa te simti prost ca nu esti ordonat(a) :)) si si atunci tu este simplu pentru toata lumea sa o invete. Este ca si cand te-ai simti prost ca nu stii sa suflii sticla, ca nu stii sa tunzi, sa conduci un tramvai sau sa canti la pian.

Si sincer, stiu ca mentalitatile se schimba foarte greu, dar ideea ca stereotipurile despre ce inseamna sa fii femeie in secolul 21 mai cuprind inca treburile casei este de-a dreptul hazlie, cand nu este revoltatoare. Aceasta mentalitate este o ramasita de pe timpurile in care universul femeii era casa din care iesea doar pentru aprovizionare si treburile casei si ingrijirea copiilor erau singure lucruri din care putea sa isi obtina mandria si aprecierea societatii.

Va invit sa va uitati la casa voastra cu drag si, ca in cazul oricarei alte relatii din viata voastra, sa descoperiti lucrurile bune si frumoasa, sa o indragiti pentru defectele ei, nu cu toate ca are defecte. Nu are mobila pe care ti-ai fi dorit-o exact, sau, desi ai incercat, nici o planta nu poate sa supravietuiasca la tine, chiar nu iti vine sa strangi vasele inainte sa pleci la serviciu – sigur stii povestea frumoasa in spatele acestor “defecte”.

Lasă un răspuns