Miruna Patrascu – Casa Senina

Îmi face plăcere să văd soluţiile din spatele lucrurilor şi dificultăţilor.

Am un an de zile de experienţă în organizarea casei în mod profesional, sunt în curs de atestare la Napo.net

Am 8 ani de zile de experienţă în susţinut părinţii să îşi rezolve problemele cu copiii lor.

 

Ce inseamna acasa pentru mine

Eu petrec multă vreme acasă. Îmi este bine acolo. Este refugiul meu. Mulţi prieteni din jurul meu aşteaptă weekendul să poată face programe care să îi scoată din casă, eu aştept weekendul pentru a putea stă acasă.

Acasă este locul unde se adună toată familia mea şi prietenii dragi, locul unde am timp şi lumea curge în ritmul pe care eu mi-l doresc.

Mi-ar fi foarte complicat să trăiesc fără „acasă” (presupun că nu fac faţă bine schimbărilor 🙂 căci dacă ai vrea să mă omorî de adevăratelea m-ai face nomadă).

 

Împărtăşeşte una dintre cele mai plăcute amintiri legate de casă din viaţă ta?

Când lumina de dimineaţă (pe care o iubesc) intră în dormitor, când după 2 săptămâni de frig se da drumul la încălzirea centralizată şi când întru în casă miroase a cald, haosul colorat şi vesel de jucării din sufragerie, cum se vede şi se aude ploia din zilele de toamna târzie, când înfloreşte corcodusul din faţă geamului.

 

De câte ori te-ai mutat în viaţă? Ţi-a plăcut sau nu? Cum te-a făcut sa te simţi?

Nu de multe ori, în viaţă conştientă. Schimbările de case au corespuns cumva cu etape noi din viaţă: când am intrat la şcoală şi mi-am întâlnit prietenă de-o viaţă, când am intrat la liceu şi crescusem din camera mea, iar casă nouă mi-a dat libertatea pe care o râvneam, când „m-am mutat la casă mea” 🙂

Îmi ia o vreme sau nişte oameni, ca un loc să devină acasă. Am nevoie de istorie împărtăşită împreună să ajungă să se simtă aşa. Salteau pusă pe jos, fotoliul care nu intră pe uşa, jucăriile care mai întâi au invadat casă şi după aia s-au transformat, încet încet, în cărţi, inundaţia care ne-a stricat jumătate de biblioteca, mirosul de ciocolată caldă, vecinii cu metehnele lor, râsetele, plânsetele veştile bune şi proaste primite acolo, etc. Ia ceva vreme.

 

Care sunt sunetele / mirosurile sau oricare alte senzaţii care îţi dau sentimentul de acasă?

Pentru mine sunt în primul rând sunetele: paşii soţului meu pe scări, paşii fetelor mele prin casă, zăngănitul cratitilor, sunetul uşilor din casă, sunetele porumbeilor. Mirosuri care să mă facă să mă simt acasă? Probabil cel de cozonaci şi cartofi copţi. Alte senzatii: „caldura de pat”, cum a botezat-o fata mea cea mare, înghesuială de pe canapea când ne uităm cu toţii la filme, în serile de iarnă.

 

Care este momentul tău favorit din timpul zilei de acasă?

Dimineaţă devreme, înainte să se trezească casă (nu am crezut niciodată că voi ajunge să zic acest lucru 🙂 – nu sunt o persoană matinală). Iar dacă şi apuc să mă trezesc, să îmi fac un ceai înainte sa se trezeasca casa, lumea devine deja perfectă. Acel moment în care pot să le simt prezenţa alături de mine şi să o savurez pur şi simplu, fără nimic de făcut.

 

Care sunt condiţiile minime pe care trebuie să le îndeplinească casă ta că să te poţi simţi bine în ea?

Să fie. Eram mai aventuroasă în tinereţile mele, dar presupun că viaţă şi 2 copii minunaţi de lângă mine m-au mai vindecat de asta. Şi să aibă un minim de confort că lumina, căldură şi apă curentă. Restul, este bine că este, nu este esenţial.

 

Care este colţul din casă de care eşti cel mai mândru/ cea mai mândră?

Îmi este dragă casă mea, aşa cum este ea. Dar dacă ar fi să aleg un colţ cu care să mă mândresc neapărat probabil că ar fi balconul. Este cald şi primitor şi plin de flori şi l-am aranjat la un moment în care mi-am putut permite să mi-l fac exact aşa cum mi-l doream.

Poza balcon

 

Exista ceva in casa ta care iti provoaca ruşine? Poţi să ne împărtăşeşti subiectele în jurul cărora le simţi?

Din fericire, acum, nimic. Am învăţat să primesc în ea oameni care să mă descopere, mai degrabă decât să mă judece, prin prisma casei mele.

 

Dacă ar fi să iei doar 3 lucruri din casă când te muţi, care ar fi acelea?

Aş putea pleca fără nici un lucru – ai mei să fie toţi cu mine şi întregi. Dar dacă ar fi să grăbesc procesul de simţire acasă a următorului loc probabil că ar trebui să iau cu mine: o ceaşcă dragă de ceai, Kindle-ul şi un rând de haine comode.

 

Îţi place să tragi cu ochiul în casele oamenilor? Dacă da, la ce te uiţi? Daca nu, de ce?

Da, de nu mai pot. Nu la oamenii efectiv din case, cât la casele lor. (încerc să nu fiu intrusivă, să ştiţi). Este  însă ocupaţia mea favorită când călătoresc. Mai mult decât oamenii de pe stradă, sau monumentele, sau manacarea, sau orice alt lucru pe care îl caută călătorii. Îmi place să îmi imaginez detaliile minuscule ale vieţii dinăuntru. Îmi plac, în special, casele cu lumina ambientală – eu nu aş putea trăi în ele, căci au nevoie de lumina multă, dar din afară arată primitor.