Ilinca Maican – Casa Senina

Pot sa iti fac casa sa fie a ta si sa te reprezinte real.
Am 4 ani de zile de experienta ca arhitect in tara organizata Elvetia si imi plac solutiile creative, jucause si care bucura ochiul.

 

Ce inseamna acasa pentru mine.

Înseamnă o „baza” la care să mă gândesc că mă întorc. Înseamnă un loc de unde să ştiu că nu fug o vreme. Un loc în care să mă gândesc că am de ce să investesc, nu neapărat bani cât „personalizare” şi afectivitate. Un loc de primire şi socializare. Un loc unde sunt persoane care să îmi fie aproape. Am numit mai multe locuri acasă până acum. Dar nu toate locurile und am locuit au fost „acasă”.

Acasa Ilinca

Împărtăşeşte una dintre cele mai plăcute amintiri legate de casă din viaţă ta?

Să miroasă a cozonaci (făcuţi de mine sau de mama sau bunica).

 

De câte ori te-ai mutat în viaţă? Ţi-a plăcut sau nu? Cum te-a făcut sa te simţi?

În Bucureşti, cu „căţel şi purcel” o dată. Mi-a fost dragă casă din care am plecat, dar m-a încântat mult şi a două. Fiind în timpul şcolii, chiar la începutul liceului, a mers cumva mâna în mâna cu schimbarea de acolo – foaie nouă. Cu facultatea – deci cu mai puţine chestii după mine – de…4 ori în 6 ani. Apoi, de alte 3 ori în alţi 4 ani. Am învăţat să am puţine lucruri de cărat după mine şi asta mi-a afectat uneori plăcerea şi dorinţa de a-mi cumpără chestii pentru „casă” şi asta mă făcea un pic să mă simt în tranziţie.

 

Care sunt sunetele / mirosurile sau oricare alte senzaţii care îţi dau sentimentul de acasă?

Mirosuri – clar. Dar nu cele de mâncarea preferată sau flori, iarbă, mai ştiu eu ce. Mai degrabă ştiu să zic unde nu miroase a mine/ a noi. Mi s-a întâmplat un unele din casele unde am locuit să miroasă a „altceva” ceva străin. Cumva şi în maşină este ceva similar. Sunete…mai degrabă, să nu fie prea linişte. Îmi ia o noapte-două într-o nouă casă să mă obişnuiesc cu zgomotele ei.

 

Care este momentul tău favorit din timpul zilei de acasă?

Oricând văd soarele afară sau reflectat pe un perete. Acum se întâmplă cam toată ziua, pe una din părţi. Într-unul din fostele apartemente era perioada de seară când sufrageria aşa mică cum era ea, pe vest fiind, se umplea de o lumina caldă.

 

Care sunt condiţiile minime pe care trebuie să le îndeplinească casă ta că să te poţi simţi bine în ea?

Să aibă soare/ lumina directă cândva în timpul zilei (când să fiu şi eu pe acolo), să am vreun colţ pe care să îl personalizez eu cu ce mă bate pe mine capul, să nu miroasă prea tare a ceva străin.

 

Care este colţul din casă de care eşti cel mai mândru/ cea mai mândră?

Acum este o garsonieră, deci cam tot ce am aranjat eu (minus baie şi bucătărie unde nu am prea avut ce face)

 

Exista ceva in casa ta care iti provoaca ruşine? Poţi să ne împărtăşeşti subiectele în jurul cărora le simţi?

Înăuntru nu mare lucru. De curând însă am observat cum arată clădirea „printre blocuri”. Arhitectă puristă din mine nu s-a bucurat foarte mult.

 

Dacă ar fi să iei doar 3 lucruri din casă când te muţi, care ar fi acelea?

Presupunând că nu sunt lucruri pe care le cumpăr automat când ajung într-o nouă locaţie sau accesorii, haine, papetărie, nu mare lucru. Un covor, un tablou şi o icoană. Pentru celelate – ajunge cardul sau plasa cu bani (vorba lui Phileas Fogg).

 

Îţi place să tragi cu ochiul în casele oamenilor? Dacă da, la ce te uiţi? Daca nu, de ce?

Da, absolut. Mă uit la atmosfera pe care o au. Dacă e stingheră, improvizată sau caldă şi ce o face să mi se pară aşa. La olandezi este o contradicţie foarte haioasă – au ferestrele cât hăul şi anume la nivelul străzii, dar convenţia tacită este că nu te holbezi în casă omului. Ei, eu nu am reuşit asta foarte des.